Într-o noapte o vede printr-o perdea subțire, dansând încet precum o sirenă ce îi fură mințile și sufletul.

„Eu sunt aici, iar acel vis este pe malul celălalt. Două drumuri paralele, despărțite de o mare de apă. Cum aş putea ajunge acolo? Nu știu încă, dar al dracului să fiu dacă nu sunt dispus să mă apuc să construiesc un pod, o barcă, un iaht, un elicopter, orice, numai să ajung… la ea.”

O traumă, un bebeluș nevinovat, o mamă autoritară, o soră mult prea protectivă, toate acestea stau între cei doi, făcând distanța dintre ei să fie tot mai greu de acoperit.

Un tablou din care Cristian dorește să facă parte, dar, pentru a reuși acest lucru, va trebui să îi câștige încrederea vecinei de vizavi.